Clasificarea PEGI este sistemul european care indică vârsta minimă potrivită pentru un joc video, pe cinci trepte: 3, 7, 12, 16 și 18 ani. Pe lângă cifră, cutia sau pagina jocului poate avea pictograme care arată tipul de conținut: violență, limbaj vulgar, scene înfricoșătoare, jocuri de noroc și altele. Eticheta descrie potrivirea conținutului pentru o vârstă, nu dificultatea jocului sau calitatea lui.
Ce înseamnă fiecare clasificare PEGI?
Fiecare treaptă PEGI corespunde unui nivel maxim de conținut sensibil pe care jocul îl poate avea:
| Clasificare | Ce poate conține jocul |
|---|---|
| PEGI 3 | Conținut potrivit tuturor vârstelor; eventual violență foarte ușoară, în context comic sau copilăresc |
| PEGI 7 | Scene sau sunete care pot speria copiii mici, violență ușoară, nerealistă |
| PEGI 12 | Violență asupra unor personaje fantastice sau violență nerealistă asupra unor personaje umane, limbaj ușor vulgar |
| PEGI 16 | Violență realistă, limbaj mai dur, consum de tutun, alcool sau droguri |
| PEGI 18 | Violență intensă, conținut explicit, scene destinate exclusiv adulților |
Cifra este o recomandare de vârstă minimă. Un joc PEGI 12 nu devine potrivit pentru un copil de 10 ani doar pentru că diferența pare mică; conținutul lui a fost evaluat pentru adolescenți.
Ce arată pictogramele de conținut?
Pictogramele de conținut explică motivul pentru care un joc a primit o anumită clasificare. Ele apar pe spatele cutiei sau în descrierea din magazinele online:
- Violență – lupte, arme sau rănire de personaje;
- Limbaj vulgar – înjurături și expresii obscene;
- Frică – scene sau sunete care pot speria;
- Jocuri de noroc – simularea pariurilor sau a jocurilor de cazino;
- Droguri – consum de droguri, alcool sau tutun;
- Discriminare – conținut care poate încuraja discriminarea;
- Sex – nuditate sau referiri sexuale;
- Achiziții în joc – posibilitatea de a cumpăra cu bani reali conținut suplimentar, uneori sub formă de pachete cu conținut aleatoriu.
Ce nu acoperă clasificarea PEGI?
Clasificarea PEGI nu acoperă conversațiile cu alți jucători, conținutul creat de comunitate și reclamele din aplicații. Un joc evaluat PEGI 7 poate avea chat text sau vocal cu necunoscuți, unde limbajul nu mai depinde de producător. De asemenea, eticheta nu spune cât timp cere jocul, dacă are mecanisme care încurajează sesiuni lungi sau cât de des propune cumpărături.
Pentru pachetele cu conținut aleatoriu, plătite cu bani reali, merită o discuție separată cu copiii, pentru că mecanismul seamănă cu un joc de noroc. Semnele prin care un astfel de obicei începe să afecteze ziua sunt descrise în articolul despre jocurile online care încep să afecteze rutina zilnică.
Cum se alege un joc potrivit pentru un copil?
Un joc potrivit se alege pornind de la clasificare, apoi verificând pictogramele, modul online și sistemul de plăți. Pașii de mai jos acoperă cele mai frecvente surprize:
- Se citește clasificarea și se compară cu vârsta copilului, nu cu a fraților mai mari.
- Se urmăresc câteva minute de joc filmat, pentru a vedea tonul real al conținutului.
- Se verifică dacă jocul are chat cu necunoscuți și dacă acesta poate fi dezactivat.
- Se verifică dacă jocul cere cumpărături pentru a progresa sau doar pentru elemente decorative.
- Primele sesiuni se joacă, ideal, împreună cu un adult.
Ce setări de control parental există pe console și telefoane?
Consolele, calculatoarele și telefoanele au setări de control parental care limitează jocurile după clasificarea PEGI, timpul de joc și cumpărăturile. Cele mai utile sunt aprobarea fiecărei achiziții de către un adult, o limită zilnică de timp și restricționarea comunicării online la prietenii aprobați. Setările se protejează cu un cod pe care copilul nu îl cunoaște.
Cât timp de joc este rezonabil pentru un copil?
Nu există o durată unică valabilă pentru toți copiii; contează vârsta, conținutul și ce rămâne din restul zilei pentru somn, mișcare și teme. O regulă practică este stabilirea dinainte a unor intervale fixe și terminarea sesiunii la un punct natural al jocului, nu în mijlocul unei misiuni. Echilibrul dintre ecrane și alte activități este discutat și în articolul despre îmbinarea distracției, a ecranelor și a învățării, iar idei pentru timpul liber fără dispozitive apar în ghidul despre serile fără ecrane. Când jocul începe să afecteze somnul sau școala, discuția cu medicul de familie sau cu un psiholog ajută la găsirea unei soluții potrivite copilului.
