Rachetele au pornit de la tuburi umplute cu pulbere, folosite ca arme și artificii, și au ajuns la lansatoare uriașe care duc oameni și sateliți în spațiu. Principiul a rămas același: gazele aruncate în jos împing racheta în sus. OrizontNews povestește mai jos drumul parcurs.
Pentru alte povești despre descoperiri și mecanisme, citește și știința explicată pe înțeles, cu fapte stabilite, spuse clar și fără senzaționalism.
Începuturile cu pulbere
Primele rachete au apărut în China, în urma descoperirii prafului de pușcă. Erau tuburi de bambus sau de hârtie, umplute cu pulbere și lansate ca săgeți de foc, pentru spectacol și în luptă. Tehnica a ajuns pe rând în lumea arabă și în Europa.
Aceste rachete aveau o traiectorie imprecisă, dar ilustrau deja ideea fundamentală. Lipsea o teorie care să explice de ce zboară și cum pot fi făcute mai puternice.
Teoria pune ordine
Legea acțiunii și reacțiunii, formulată de Isaac Newton, explică funcționarea rachetei: expulzând gaze într-o direcție, primești o forță în sens opus. Mai târziu, matematicianul rus Konstantin Țiolkovski a arătat cum depind viteza și masa de combustibil, într-o relație care îi poartă numele.
Combustibilul lichid
Un pas mare a fost înlocuirea pulberii cu combustibil lichid, care poate fi reglat și are un randament mai bun. Americanul Robert Goddard a lansat prima rachetă cu combustibil lichid, într-un câmp deschis, în prima parte a secolului al XX-lea, iar în Germania au continuat experimentele cu motoare tot mai puternice.
De la armă la spațiu
Rachete mari au fost construite și folosite în timpul războaielor, iar după aceea aceeași tehnologie a fost adaptată pentru explorarea spațiului. Primul satelit artificial și primul om în spațiu au fost lansați cu astfel de vehicule, iar cursa spațială dintre marile puteri a accelerat dezvoltarea.
OrizontNews amintește că tehnologia rachetelor a stat la baza programelor care au dus oameni pe Lună, cu un lansator în trepte care se desprindeau pe parcurs, ca să arunce greutatea nefolosită.
Un lansator modern are, de obicei, mai multe trepte. Prima treaptă ridică racheta prin atmosfera densă și se desprinde când combustibilul se termină, iar următoarele continuă cu o masă mai mică, ceea ce permite atingerea vitezei necesare pentru a rămâne pe orbită.
Ce se schimbă astăzi
Lansatoarele moderne păstrează aceleași principii, dar aduc câteva schimbări importante:
- materiale mai ușoare și mai rezistente;
- motoare proiectate cu calculatorul și testate mai atent;
- trepte recuperabile, care se întorc și pot fi folosite din nou;
- lansări comerciale, nu doar guvernamentale;
- rachete mici pentru sateliți de dimensiuni reduse.
Reutilizarea reduce costul fiecărui zbor, pentru că cea mai scumpă parte a rachetei nu mai este aruncată după o singură folosire.
De ce rămâne actuală povestea
Racheta este una dintre acele invenții care au schimbat lumea, de la comunicații prin satelit și prognoza meteo până la navigație. Fiecare etapă a pornit de la ceva simplu, perfecționat de generații de ingineri.
Dacă te interesează și alte povești, vezi secțiunea invenții care au schimbat lumea. Pe scurt, de la tubul cu pulbere la lansatorul actual drumul a fost lung, iar OrizontNews continuă să explice astfel de povești pe înțeles.
