Momentul în care medicul pune diagnosticul de demență este, pentru orice familie, unul greu. Prima întrebare care urmează este aproape mereu aceeași: „Se mai poate face ceva?”. Răspunsul cinstit are două părți. Pe de o parte, nici boala Alzheimer, nici demența vasculară nu au în prezent un tratament care să le vindece. Pe de altă parte, medicina de astăzi are destule instrumente pentru a încetini evoluția bolii, a ameliora simptomele și a păstra cât mai mult timp autonomia celui drag.
Ce înseamnă, de fapt, „a trata” o boală de memorie
În bolile de memorie, succesul nu se măsoară prin dispariția bolii, ci prin anii câștigați. Un pacient care reușește să se îmbrace singur, să-și recunoască nepoții sau să facă o plimbare scurtă fără să se rătăcească are o viață mai bună, iar familia lui la fel. De aici pornește și filozofia specialiștilor PROMEMORIA, centru dedicat bolilor de memorie încă din 2009: scopul este să dai calitate anilor, nu doar să tratezi un diagnostic.
Alzheimer: încetinirea bolii, pas cu pas
Un tratament Alzheimer început din stadiile timpurii are cele mai mari șanse să facă o diferență. Medicamentele folosite astăzi sprijină comunicarea dintre neuroni și pot menține pentru o perioadă memoria, atenția și capacitatea de a face activitățile zilnice. Ele nu opresc boala, dar o pot încetini. Medicul tratează, de asemenea, problemele care apar pe parcurs, cum ar fi tulburările de somn, anxietatea sau agitația, care pun adesea mai multă presiune pe familie decât uitarea în sine.
Pastilele sunt însă doar o parte din plan. Stimularea cognitivă, o rutină zilnică previzibilă, mișcarea adaptată vârstei și contactul cu oamenii din jur ajută creierul să-și folosească resursele care i-au rămas. Toate acestea se stabilesc individual, în funcție de stadiul bolii și de celelalte afecțiuni ale pacientului.
Demența vasculară: protejarea vaselor creierului
Demența vasculară apare atunci când creierul nu mai primește suficient sânge, de regulă în urma unor accidente vasculare sau a afectării vaselor mici. Când vorbim despre simptome dementa vasculara, primele semne sunt adesea încetinirea gândirii, dificultățile de concentrare și de organizare, mai degrabă decât uitarea propriu-zisă. Evoluția poate fi „în trepte”, cu perioade stabile urmate de agravări bruște.
Tocmai de aceea, tratamentul pune accent pe prevenirea unor noi leziuni. Controlul tensiunii arteriale, al diabetului și al colesterolului, renunțarea la fumat și mișcarea regulată protejează vasele creierului. La acestea se adaugă, după caz, medicația pentru simptomele cognitive și recuperarea medicală, mai ales când boala a lăsat urme și asupra mersului sau echilibrului.
De ce contează o echipă, nu doar un medic
Un vârstnic cu probleme de memorie are rareori o singură boală. Hipertensiunea, diabetul, depresia sau tulburările de mișcare se influențează unele pe altele, iar tratamentul uneia o poate afecta pe cealaltă. La PROMEMORIA, în București, medicii geriatri lucrează îndeaproape cu specialiștii de medicină internă, neurologie, psihiatrie, psihologie și recuperare medicală. Rezultatul este un plan personalizat de încetinire a evoluției bolii, cu medicație adaptată fiecărui pacient și cu monitorizare pe termen lung, pe tot parcursul bolii. În plus, consultațiile de geriatrie, neurologie, medicină internă și recuperare medicală sunt decontate prin Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, pe baza biletului de trimitere.
Familia, parte din tratament
Niciun plan nu funcționează fără cei care îl pun în practică acasă. Aparținătorii administrează medicamentele, observă schimbările și duc pacientul la control. Ei au nevoie, la rândul lor, de informații clare și de sprijin, pentru că îngrijirea unui om drag cu demență este o muncă de durată. Din acest motiv, specialiștii PROMEMORIA privesc relația dintre medic, pacient și familie ca pe un parteneriat.
Un diagnostic de Alzheimer sau de demență vasculară schimbă multe, dar nu înseamnă că nu mai există nimic de făcut. Cu cât tratamentul începe mai devreme și cu cât familia este mai implicată, cu atât cel drag poate rămâne mai mult timp aproape de viața pe care o cunoaște. Primul pas este o evaluare completă, iar deciziile despre tratament rămân, întotdeauna, ale medicului care cunoaște întreaga situație.
