Ai început să îți alegi traseele în funcție de cât de tare te va durea glezna a doua zi? Te ridici din pat și ai nevoie de câțiva pași până când articulația „se dezmorțește”? O durere care durează de câteva luni nu mai este o simplă oboseală, ci un semnal că o structură din jurul gleznei s-a degradat. Vestea bună este că tratamentul are mai multe trepte, iar majoritatea oamenilor își recapătă confortul fără să ajungă la cea mai complexă dintre ele.
De ce nu mai trece de la sine
O entorsă sau o întindere musculară se vindecă, de regulă, în câteva săptămâni. Durerea devine cronică atunci când țesutul nu mai apucă să se refacă între solicitări sau când leziunea este deja una de uzură, nu de inflamație acută. Medicii întâlnesc frecvent două scenarii: un tendon care a obosit la locul în care se prinde de os și o articulație al cărei cartilaj s-a subțiat. Ambele dor la mers, ambele dau rigiditate dimineața, dar se tratează diferit.
Tendonul care se îngroașă la călcâi
Tendonul lui Ahile este cel mai puternic din corp și se prinde de partea din spate a călcâiului. Cu anii, mai ales la alergători, la persoanele cu gambe rigide sau după o creștere bruscă a efortului, fibrele lui se degradează chiar la nivelul inserției. Ceea ce mulți numesc tendinita ahileana se manifestă prin durere și îngroșare în spatele călcâiului, rigiditate la primii pași și disconfort când încălțămintea apasă pe zonă. Durerea se accentuează de obicei după efort, nu în timpul lui, iar locul devine sensibil la atingere. Uneori apar și mici calcificări în tendon sau o proeminență osoasă care irită locul.
Articulația care se uzează
Artroza gleznei apare mai rar decât cea a genunchiului sau a șoldului, iar cel mai adesea are o cauză concretă: o fractură veche, entorse repetate sau o instabilitate netratată. Cartilajul care acoperă oasele se subțiază, articulația își pierde mobilitatea, iar durerea apare la fiecare pas, uneori chiar și în repaus. Mulți pacienți observă că glezna se umflă seara și că mersul pe teren denivelat sau pe scări devine tot mai greu. Pe radiografie, medicul vede spațiul articular îngustat și eventualii osteofiți, mici excrescențe osoase care limitează mișcarea.
Treptele tratamentului
Ajustări și mișcare
Primul pas este, aproape întotdeauna, conservator. Pentru tendon, medicul recomandă reducerea temporară a efortului, o talonetă care scade tensiunea din spatele călcâiului și pantofi fără contrafort rigid. Pentru artroză, contează greutatea corporală, încălțămintea cu talpă curbată, care ușurează rularea pasului, și înlocuirea alergării cu mersul pe bicicletă sau înotul. Exercițiile blânde de mobilitate, făcute zilnic, păstrează glezna suplă și întârzie rigidizarea.
Terapii ghidate de specialist
Când măsurile simple nu ajung, urmează kinetoterapia, cu exerciții de încărcare progresivă a tendonului, terapia cu unde de șoc sau ortezele. În artroză, infiltrațiile pot reduce temporar durerea, iar în stadiile incipiente o intervenție artroscopică poate îndepărta osteofiții care blochează mișcarea. Este etapa care cere cea mai multă răbdare, pentru că rezultatele se văd în săptămâni sau luni.
Soluțiile chirurgicale
Operația intră în discuție abia după ce tratamentul conservator a fost urmat corect, timp de mai multe luni, fără rezultat. La tendon, chirurgul poate curăța zona degradată și poate îndepărta proeminența osoasă. În artroza avansată, când cartilajul a dispărut aproape complet, una dintre opțiunile consacrate este artrodeza gleznei, prin care oasele articulației sunt unite definitiv, astfel încât mișcarea dureroasă dispare. Pare o soluție radicală, însă articulațiile vecine ale piciorului preiau o parte din mișcare, iar mulți pacienți revin la mers fără durere pe teren plan. Pentru unii pacienți, alternativa este proteza de gleznă, iar alegerea se face împreună cu chirurgul, în funcție de vârstă, de activitate și de starea osului.
Durerea de gleznă care durează de luni de zile nu trebuie acceptată ca un preț al vârstei sau al sportului. Un consult la ortoped, cu un diagnostic clar, îți arată pe ce treaptă te afli și ce poți face concret de acum înainte. Cu cât începi mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele ca exercițiile și ajustările simple să fie suficiente.
