Ziua in care un animal adoptat trece pragul casei ramane in memoria multor familii. Copiii vorbesc in soapta, iar adultii se misca mai incet decat de obicei. Animalul nu stie inca nimic despre locul asta nou.
Pentru el, totul e strain. Fiecare miros si fiecare zgomot ii sunt necunoscute. De aceea, multe familii incearca sa pastreze cateva lucruri cunoscute din viata lui de dinainte. Cand vine o pisica, unii stapani intreaba la adapost ce primea in bol si cumpara la inceput aceeasi mancare pisici, ca ora mesei sa semene cu ceva familiar.
Primele saptamani sunt o perioada de cunoastere reciproca. Nimeni nu se grabeste. Animalul invata casa, iar familia invata animalul, cu pasi mici. Unele zile merg usor, altele mai putin, iar asta face parte din poveste.
Pregatirile dinaintea primei zile
Casa se pregateste cu cateva zile inainte. Firele lasate pe jos se strang, obiectele fragile urca mai sus, iar usa spre balcon ramane inchisa. Cosul de gunoi primeste un capac. Pentru un animal curios, orice colt necunoscut pare o invitatie la explorare.
Lista de cumparaturi creste repede. Unii viitori stapani se uita din curiozitate si prin oferta de vitamine caini, dar o decizie de acest fel se ia mai tarziu, impreuna cu medicul veterinar, dupa ce animalul s-a instalat. La inceput, lucrurile de baza au prioritate:
- un bol pentru apa si unul pentru masa
- un culcus asezat intr-un colt linistit
- o lesa si o zgarda pe masura, daca vine un caine
- o litiera si un loc ascuns, daca vine o pisica
- cateva jucarii simple, fara piese mici
Nu e nevoie ca totul sa fie cumparat din prima zi. Multe lucruri se completeaza din mers, dupa ce familia vede ce ii place animalului si ce ramane neatins intr-un colt.
Un raft doar pentru el
In multe case, lucrurile animalului se aduna intr-un singur loc, pe un raft din hol sau din baie. Acolo stau peria si un prosop vechi. Daca in familie a venit un caine, pe acelasi raft isi gaseste locul si un sampon pentru caini, pus deoparte pentru ziua in care chiar va fi nevoie de el.
Ziua aceea nu vine neaparat in prima saptamana. Multe familii aleg sa lase baia pentru mai tarziu, dupa ce animalul a prins incredere in oameni si in casa. O baie facuta prea devreme poate ramane in mintea lui ca o amintire neplacuta.
Pana atunci, periajul usor e un inceput bun. Animalul se obisnuieste cu atingerea, iar familia afla unde ii place sa fie mangaiat si unde nu. Cateva minute de periaj, seara, pe canapea, devin repede un obicei placut pentru amandoi.
Primele zile in casa noua
Multe animale adoptate isi petrec primele zile mai mult ascunse. Pisica alege dulapul sau spatiul de sub pat. Cainele se lipeste de un perete sau sta langa usa, atent la fiecare pas. Comportamentul asta e firesc si se schimba, de cele mai multe ori, pe masura ce casa devine cunoscuta.
Prima zi nu are nevoie de mari planuri. Cu cat e mai putin agitata, cu atat animalul are mai mult timp sa priveasca in jur. Familiile care au mai trecut prin asta descriu, in general, un inceput linistit, construit in jurul catorva pasi simpli:
- animalul primeste o singura camera, nu toata casa deodata
- vizitele prietenilor se amana pentru mai tarziu
- masa si plimbarea au loc cam la aceleasi ore
- copiii il lasa sa vina el spre ei
Curiozitatea apare incet. Intr-o seara, pisica iese de sub pat si inspecteaza holul. Intr-o dimineata, cainele vine singur in bucatarie si se aseaza langa masa. Fiecare astfel de moment arata ca animalul incepe sa simta casa ca pe un loc al lui.
Noptile de la inceput
Noaptea e adesea partea grea pentru stapanii noi. Casa e linistita, iar animalul, inca nesigur, se plimba prin camere sau scanceste langa usa. Familia nu stie daca sa se ridice sau sa ramana in pat.
Unii stapani muta culcusul langa patul lor in primele nopti. Altii lasa o lumina slaba aprinsa pe hol sau pun in culcus un tricou purtat, ca mirosul sa fie cunoscut. Nu exista o metoda unica. Fiecare familie gaseste in cateva nopti varianta care ii lasa pe toti sa doarma.
Noptile albe sunt de asteptat la inceput. De regula, trec. Cu fiecare saptamana, somnul devine mai lung de ambele parti. La un moment dat, familia isi da seama ca noaptea a trecut fara nicio trezire.
Rabdarea ca obicei zilnic
Adaptarea nu merge in linie dreapta. Exista zile in care animalul pare complet acomodat, urmate de altele in care se ascunde iar sau tresare la orice sunet. Pentru familie, asta poate parea un pas inapoi. De cele mai multe ori, e doar o zi mai grea.
Rabdarea se vede in lucruri marunte. Un glas calm si o mana intinsa care asteapta, fara sa apuce. Un program care ramane acelasi de la o zi la alta conteaza si el. Nimeni nu il trage din ascunzatoare si nimeni nu il ia in brate cand el nu vrea.
Increderea se construieste din momente mici, adunate in timp. Prima data cand cainele adoarme pe spate, in mijlocul camerei. Prima data cand pisica toarce in brate. Pentru multi stapani, acestea raman amintiri dragi din primele luni.
Un nou membru al familiei
Primele saptamani dupa adoptie cer timp si multa intelegere. Nu au un calendar fix si nu seamana de la un animal la altul. Unele animale se acomodeaza in cateva zile, altele au nevoie de cateva luni.
Ce ramane, dupa ce perioada asta trece, e o relatie construita fara graba. Animalul stie unde ii e locul si cine il asteapta acasa. Familia afla, la randul ei, ce il linisteste si ce il face sa se retraga.
Casa arata putin altfel. Pe hol sta o lesa, pe pervaz doarme la soare un ghem de blana, iar in sertarul de jos s-au strans jucarii roase pe la colturi. Seara, cand usa se deschide, cineva asteapta cu adevarat.
