Unul dintre cele mai bune hobby-uri pentru tineri și bătrâni deopotrivă este pescuitul. Acesta inspiră o bună etică a muncii, răbdare și responsabilitate; și stimulează un sentiment de siguranță și responsabilizare. Emoția de a aduce acel prim pește, camaraderia și amintirile de durată create sunt neprețuite.
Pentru a prinde pește trebuie să fii dispus să ieși în larg atunci când este cel mai probabil ca peștii să muște, dacă este vorba de răsăritul sau de apusul soarelui, așa să fie. Este adevărat că puteți merge la pescuit în orice moment al zilei, dar pentru a prinde pește în mod constant trebuie să fiți dispus să investiți timpul și munca necesare pentru a învăța obiceiurile peștilor.
În timp ce așteptați ca acel pește mare să vă lovească momeala sau momeala, trebuie să vă amintiți în mod constant că acest sport se numește pescuit și nu capturare. Momeala trebuie să fie lucrată metodic în zona în care se pescuiește, iar momeala nu poate fi scoasă din apă la fiecare câteva secunde, altfel peștele nu va avea ocazia să o apuce și orice pește din zonă se va speria.
Odată ce firul se întinde, începe jocul. Tu împotriva peștelui. Pe măsură ce învățați o nouă abilitate de pescuit și lucrați pentru a o perfecționa prinzând următorul pește, încrederea crește și sentimentul de realizare se extinde.
Odată cu apariția tehnologiei și evoluția rapidă a acesteia, copiii noștri devin conectați la o vârstă din ce în ce mai fragedă. Nepotul meu, care are în prezent trei ani, stă pe I-phone și urmărește diferite programe educaționale sau joacă un joc cu alfabetul sau cu numerele ori de câte ori este posibil. Ducându-l la pescuit, îi permit să lase deoparte tehnologia și să experimenteze natura în cea mai bună formă, concentrându-se asupra naturii în loc de ecranul I-phone-ului.
Având în vedere realitatea unei gospodării cu doi salariați, părinții nu găsesc, de obicei, suficient timp de calitate pentru a-l petrece cu copiii lor. Dacă vă faceți un scop din a vă duce copiii la pescuit, se poate capta timp de calitate și se pot crea amintiri de durată. Când am crescut în Minnesota, bunicul și tatăl meu au fost amândoi pescari pasionați.
În timpul unei excursii în nord, bunicul, tata, fratele meu mai mic și cu mine am decis să ne încercăm norocul la pescuit. Aveam la dispoziție o barcă mică, cu patru locuri, cu vâsle. La acea vreme, bunicul avea numeroase probleme medicale care au dus la amputarea ambelor picioare. Deoarece nu putea sta pe scaunul bărcii, am montat un scaun de grădină peste unul dintre scaune și am pornit la drum.
Când am ajuns la un loc promițător, bunicul a fost primul care și-a băgat undița în apă. Folosind o linie de lansare, a pescuit de pe partea laterală a bărcii. Artrita l-a împiedicat să folosească o undiță și o mulinetă. Bunicul era așezat între mine și fratele meu, lucrând cu sârma, când am observat că scaunul său de grădină începea să se încline. Amândoi ne-am repezit imediat să apucăm scaunul de grădină. Impulsul creat a învârtit barca cu susul în jos, aruncându-ne pe toți în lac.
Vesta de salvare l-a ținut pe bunicul pe linia de plutire, dar din cauza amputărilor a plutit cu fața în jos. L-am adus rapid cu fața în sus și l-am întins pe barca răsturnată. Din acea zi, bunicul nu a obosit niciodată să povestească despre cum nepoții lui au încercat să îl omoare.
Pescuitul este o activitate de care se poate bucura întreaga familie. Ieșiți în larg și creați-vă propriile amintiri bucurându-vă de marele sport al pescuitului.
