[ad_1]
„Par doua subiecte diferite, de fapt, e acelasi. Asta cu comasarea/desfiintarea institutiilor de cultura cu sub 50 de angajati si asta cu Gheboasa (N.r. Stiti… dacă sunteti la curentcu sterile , cu toate sterile referitoare la Untold sigur nu v-a scapat scandalul generat de prestatia unui anume tanar- zice-se ARTIST- știți ce înseamnă, cu adevărat, ARTSIT?- unul poeclit „Gheboasa”). In ambele situatii vorbim despre rapacitatea unor oameni care, intr-un fel sau altul, se afla in fruntea trebii. Ca treaba aia e un festival, ca treaba aia e cultura dintr-o tara, tot un drac. Nici unora, nici altora nu le pasa ca actiunile lor duc la prostirea (si mai galopanta a populatiei. Ii intereseaza doar sa invarta situatiile in asa fel incat sa umfle castigu’ (festivalul), sa dea cat mai putin spre deloc din buzunar pentru cultura populatiei (guvernul). Baiatul cu nume de scena urat n-are decat vina proprie de a lasa in urma lui mizerie, dar e alegerea lui si nu e treaba nimanui. Dar faptul ca un festival important pune limita de varsta foarte jos si invita pe scena un om care nu emite decat murdarie, arata exact cat de rele sunt vremurile pe care le traim. Da, murdaria pe care baiatul asta o ofera sub nume de arta are milioane de admiratori. Si da, atat festivalurile cat si televiziunile se uita tremurand de pofta de a aduce in curtea lor masele alienate si seduse de murdarie. Asa am ajuns sa vedem pe micile ecrane cele mai discutabile personaje in pozitii de guru si nici sa nu mai tresarim. „Are urmaritori” a devenit noua religie. Asa am ajuns sa vedem pe scene importante artisti reali, iar dupa ei, caricaturile „artistice” ale vremurilor. Nimanui nu-i mai pasa CE ofera spre consum, ci CATI consuma. Asa s-a ajuns la termenul care imbraca frumos marele rahat, „creator de content”. Nici nu exista cuvant pentru ce ofera multi dintre cei care sunt voci importante pentru milioane de oameni. Asa ca s-a gasit solutia: sa-l numim „content” si o lasam asa. Orice om intra intr-un supermarket va sti ce anume cumpara intr-un recipient. Nimeni nu va cumpara o cutie pe care scrie „CONTINUT”. Si uite cum in ce priveste hrana aia care ne formeaza mintile si caracterele, si bunul simt, ne multumim cu „CONTENT”. Astea-s vremurile.
Si ce face statul intre timp? Da o lovitura sub centura exact celor care nu vor sa mearga cu turma, celor care nu vor sa se uite zile in sir la o „vedeta” cum isi mananca ciorba sau etaleaza pomeni de la firme scumpe, care nu vor sa se uite 24 din 24 pe Tik Tok la imbecilii natiei imitati iar si iar de „desteptii” natiei, care stiu ca un filtru e doar o modalitate de a fugi in primul rand tu de tine si, in al doilea rand, de a-ti etala naivilor fiinta „perfecta”, nu pe aia reala. Statul da o lovitura exact celor care petrec o zi intreaga intr-o librarie pentru ca n-au bani sa cumpere o carte si atunci o citesc langa raft. Celor care se uita la afisul unui spectacol de teatru si calculeaza cat mai trebuie sa puna deoparte pana cand isi vor permite biletul. Celor care stiu salile muzeelor pe de rost. Celor care n-au nevoie sa-si mai spuna numele la biblioteca, pentru ca bibliotecara ii stie deja. Pentru ca exista oamenii astia. Inca exista. In zilele noastre, in vremurile astea. Si statul ar trebui sa-i ocroteasca, asa cum incerci sa salvezi o planta uscata, doar pentru ca vezi ca mai are cateva frunze care inca n-au murit. Dar statul stie ca raul se ia, pe cand binele nu. Asa a fost mereu. Mizeria cu creatorii de continut care nu contin nimic si tocmai de-asta au hoarde de adoratori este visul a milioane de adolescenti si preadolescenti. Ba chiar si al multor adulti. Mizeria cu cantaretii care nu canta nimic, doar imprastie murdarie, se cheama „reusita in showbiz” si e idolatrizata. Indecenta, seninatatea cu care adulti in pozitii publice isi exhiba cele mai intime cotloane ale fiintei e vazuta ca autenticitate si aduce la randul ei bani multi. Practic, guvernul ar putea la fel de bine sa ne spuna direct, „mai terminati cu prostiile-astea, carti, teatre, muzee, case de cultura! Imbecililor! Chiar nu vedeti ca banii sunt in alta parte?! Cine e „jmecher” stie sa puna mana pe ei, cine nu, inseamna ca nu stie sa se reinventeze. La ce va trebuie carti, cand aveti internet? La ce va trebuie teatru, cand aveti tik tok? La ce va trebuie muzee, cand aveti poze cu influenceri pe instagram?! La ce va trebuie Filarmonica, din moment ce aveti Gheboase, Cocosate, Strambe, Hidoase?!”. In urma intamplarii cu Gheboasa s-a aplicat penalizarea de 1000 de lei. Una mie lei. Si opinia publica e oripilata ca se pune pumnul in gura unui artist. Si eu sunt de parere ca baiatu’ ala nu trebuia sa plateasca nicio amenda. A fost invitat acolo si a fost invitat tocmai pentru ca murdaria care-i curge din gura aduce multimi alienate la festival. Iar limita de varsta admisa a fost asa de jos pentru ca niciun banut nu trebuie sa curga pe langa buzunarele celor ce tin festivalul. Ia sa se fi amendat pentru aceasta ilegalitate chiar festivalul… si nu cu o mie, nici cu o suta de mii, ci cu… sa zicem jumatate din tot ce s-a incasat la acest festival. Iar banii sa fie transformati in vouchere pentru mers la teatru, muzeu, opera, film (romanesc, eventual) impartite in scoli din medii defavorizate? Vouchere nominale, netransmisibile, nefolosibile la altceva. Cum ar fi fost? Cate festivaluri ar mai face lista invitatilor pe scena cu atata relaxare si larghete? Pai, cred ca putine, pentru ca i-ar atinge in religia dupa care se calauzesc, religia banului. Pana atunci, guvernul vrea sa desfiinteze institutii de cultura subventionata de stat, iar un baiat (care e si el in felul lui doar o victima a vremurilor) va plati o mie de lei pe care nu-i va simti. Ca sa stim totusi despre ce vorbim, o sa pun mai jos o mostra din arta lui Gheboasa cel care a iesit din „serparie” si face arta, cand, asa cum singur declara, ar fi putut sa se apuce de droguri si care isi doreste sa fie un exemplu ca se poate.
(N.R.: Scuzati-ne, Nu putem reproduce textul… tipat de acel „artist”)
Scapa cine poate. Restul se reinventeaza, vorba aceea”.
Este ceea ce transmite cu MOTIVATA REVOLTA, LIA BUGNAR. Stiti cine e LIA BUGNAR? Un adevart artist. Dramaturg, actrita si reputat regizor deopotriva, om cu adevarat implicat in CULTURA. (*A absolvit în 1995 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția Actorie, clasa profesor Sanda Manu). Artista ia atitudine (v. Petitia initiata pe acest subiect), ca multi altii din breasla sa. Si bine face.
CITITI, CONTEMPLATI. MERITA!
foto: ziare.com
Articolul Ce mai inseamna azi munca unui artist? Mesajul de impact al reputatei regizoare Lia Bugnar apare prima dată în Bucuresti Business – Despre afaceri. Zi de zi.
[ad_2]
Source link